Arhitectura

Arhitectura bisericii se caracterizează prin preluarea elementelor vechi, specifice marilor ctitorii domneşti şi boiereşti, într-un cadru influenţat profund de stilul brâncovenesc, cu imprimarea specificului nou şi accent mai ales pe detaliu.

Biserica prezintă un plan în formă de cruce, adoptat ca simbol al jertfei Mântuitorului, cu două turle deschise: una pe naos şi alta pe pronaos. Este prima biserică de mir din Oltenia construită cu două turle deschise, ceea ce sugerează o putere financiară şi dorinţa a ctitorilor de a construi ceva inedit.

Pridvorul, ca spaţiu cu caracter introductiv într-o biserică, precedând pronaosul, a fost tratat ca o încăpere deschisă, cu patru coloane amplasate pe latura vestică şi câte o semicoloană adosată pe laturile de nord şi sud, legate la partea superioară cu arce trilobate. Acoperirea acestui spaţiu s-a realizat prin două bolţi semisferice din zidărie, ce se sprijină pe arce tot din zidărie, prin intermediul pandantivilor.

Pronaosul , supralărgit faţă de naos, a fost tratat ca o încăpere distinctă, separat de pridvor printr-o uşă în două canate, iar de naos prin trei deschideri, create de pereţii laterali şi două coloane cilindrice, pe care se reazemă trei arce din zidărie. Acoperirea acestui spaţiu a fost realizată cu o turlă pătrunsă, care prezintă şapte laturi, cu ferestre pe fiecare latură, secţionate la jumătate de o centură continuă. Lumina este asigurată de două ferestre înguste, amplasate pe laturile de nord, respectiv de sud.

Naosul are formă de cruce, cu abside laterale semirotunde la interior şi poligonale la exterior. Acest spaţiu are deasupra o turlă pătrunsă, care se reazemă, prin intermediul a patru pandantivi, pe cele patru arce care se sprijină pe pereţii laterali. Turla are şapte laturi, cu ferestre pe fiecare latură, secţionate la mijloc de o centură.

Altarul este circular la interior şi poligonal la exterior. Este despărţit de naos printr-o catapeteasmă de zid, plină. Pe latura de nord este amplasat Proscomidiarul, realizat printr-un decroş orizontal în perete, acoperit cu boltă din zidărie. Diaconiconul, destinat adăpostirii veşmintelor preoţeşti, a fost realizat în aceeaşi manieră, ulterior acesta fiind desfiinţat, pentru realizarea unei uşi de evacuare în caz de urgenţă.

Alcătuire constructivă

Infrastructura este alcătuită din fundaţii continui de cărămidă, cu adâncimea de fundare de 1,30 m faţă de terenul amenajat.

Suprastructura este alcătuită astfel:

- pereţi din zidărie de cărămidă, legată cu mortar din var şi nisip;

- arce din zidărie de cărămidă, pe care se reazemă cele două turle, tot din zidărie, prin intermediul a câte unui butuc şi câte patru pandantivi;

- bolţile semisferice (în pridvor), absidele (naos şi altar), coloanele pridvorului şi pronaosului, precum şi catapeteasma sunt realizate tot din zidărie de cărămidă şi mortar de var cu nisip;

- acoperişul urmăreşte conturul construcţiei, fiind realizat din lemn, cu căpriori în consolă, prinşi în cosoroabă perimetrală şi învelitoare din tablă.