Parohia Sf. Nicolae - Amaradia(Belivacă)

ISTORICUL BISERICII SF. NICOLAE AMARADIA (BELIVACĂ)

Biserica Parohiei Amaradia, cu hramurile Sf. Nicolae şi Schimbarea la Faţă, s-a numit, în trecut, Sf. Nicolae - Belivacă, după numele unuia dintre ctitori, sau Sf. Nicolae ot Trăistari, după îndeletnicirea unora dintre „megieşii” din „drumul Amărăzii”. Denumirea Sf. Nicolae – Amaradia i s-a dat în anul 1950, după numele străzii şi cartierului pe care-l deserveşte.

Biserica a fost ctitorită de Hristea Belivacă şi Mihail Socolescu în anul 1794, pe locul alteia mai vechi.  
Existenţa unei biserici mai vechi este susţinută de constatarea, din timpul lucrărilor de consolidare, efectuate între anii 2010-2012, că biserica actuală stă pe fundaţiile alteia, mai vechi, având acelaşi plan.
De asemena, unele însemnări de pe vechile cărţi de cult ale bisericii sunt anterioare anului 1794:

- „Această sfântă şi dumnezăiască carte ce să chiamă Minei, iaste la biserica ce să chiamă Sfântu Nicolae ot Mah(alaua) Trăistarilor, în Craiova. Şi cine s-ar ispiti, a o fura, să fie afurisit de trei sute opsprezăce sfinţi părinţi. Fieru, oţălu să putrezească, iar (trupul) aceluia să nu putrezească. Şi am scris eu Nicolae (i)er(o)monah. Octomvrie, 7, 1783” (Mineiul lunii Octombrie, Râmnic, 1776).

- „Acest sfânt Triod să înţăleag(ă) cei ce vor să citească în ia că iaste al Sfintei biserici ce să prăznuiaşte hramul Sfântului Nicolae din Trăistari. Şi când să (va) întâm(pla) a-l înstrina cineva sau a-l fura şi-l va duce în altă parte... sept. 14, 1789. Ieromonah Nicolae din Mahalaoa Sfântului Nicolae” (Triodion, Râmnic, 1730).

Este posibil ca, biserica anterioară să fi fost avariată grav la cutremurul din 26 martie/6 aprilie 1790, ajungând în ruină, iar Belivacă şi Socolescu să fi avut iniţiativa rezidirii ei şi a chiliilor din preajmă. Hristea Belivacă a fost un negustor vestit prin părţile locului, la sfârşitul secolului al XVIII şi începutul secolului al XIX-lea, ocupându-se cu comercializarea vitelor, pieilor şi seului .⁽¹⁾ Se pare că era originar din satul Motoci, fiind frate cu monahul Clement, stareţ al Mânăstirii Motru⁽²⁾ .

Greşit s-a considerat că Belivacă era porecla ctitorului, devenită nume, de la meşteşugul cu care se îndeletnicea, căci în Catagrafia de la 1828 găsim menţionate nouă familii cu numele Belivacă în satul natal Motoci şi una în satul Murgaşi.⁽³⁾ Având în vedere că unele din ele erau la a doua generaţie (ex. Dinu sin Matei Belivacă), înţelegem că, la începutul secolului al XIX-lea, Belivacă era deja un nume de familie vechi.