Parohia Sf. Nicolae - Amaradia(Belivacă)

ISTORICUL BISERICII SF. NICOLAE AMARADIA (BELIVACĂ)

Din punct de vedere arhitectonic, Biserica Belivacă păstrează nealterat stilul post-brâncovenesc al vechilor biserici din Oltenia şi Ţara Românească, cu plan triconic, pridvor deschis pe arcade şi coloane de cărămidă. Este prima biserică de mir din Oltenia cu două turle deschise.

Pictura originală, în frescă, datează din jurul anului 1794, fiind de o valoare istorică şi artistică notabilă. Din punct de vedere artistic, această pictură înglobează, în tradiţia reprezentărilor bizantine, trăsăturile specifice picturii post-brâncoveneşti, precum şi tradiţiile locale ale picturii şcolii olteneşti a sfârşitului de secol XVII şi început de secol XVIII, având culori vii şi luminoase, decoraţii bogate în elemente florale, cu aureole în relief şi veşminte poleite cu aur.

Este printre puţinele picturi post-bizantine ce se mai găsesc astăzi la biserici - monument ale Craiovei şi cea mai veche frescă păstrată integral într-o biserică din acest oraş.

Numele zugravilor se păstrează în pomelnicul pictat pe zid, la Proscomidiar: Marcu şi Tudor.

Stucurile de pe frontispiciu, care reprezintă pe Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil, ca apărători ai intrării în biserică (raiul pământesc), unice într-o biserică ortodoxă din Ţara Românească, sunt de inspiraţie barocă⁽¹³⁾ . Probabil că Belivacă, în peregrinările sale de negustor şi cărăuş, cercetase şi biserici catolice din Banat şi Transilvania şi şi-a dorit astfel de alcătuiri, inedite pentru aceste locuri, la ctitoria sa din mahalaua Trăistarilor.

Importante sunt şi cele două picturi laice exterioare, de pe faţada de sud a bisericii: o reprezentare alegorică a morţii şi un ofiţer călare. Imposibilitatea descifrării inscripţiilor originale şi intervenţiile ulterioare nefericite asupra tabloului în care este reprezentat ofiţerul au lăsat loc diverselor teorii, care au umplut numeroase file de lucrări istorice şi continuă să atragă atenţia istoricilor. Unii cercetători au considerat că acesta este însuşi Tudor Vladimirescu, care a locuit o perioadă în preajma bisericii, iar alţii cred că este unul dintre ctitori.

În partea de răsărit a curţii bisericii se află o cruce de piatră, ridicată în septembrie 1800, valoros monument istoric. Textul a fost descifrat de către Pr. prof. dr. Ion Popescu – Cilieni: "+ Cu ajutoriu Sfintei Troiţă s-au ridicată această Sfântă Cruce în zilele mării sale Alisandru Moruzi vodă, de robu lui Dumnezeu jupană Hristea Belivacă. Pomeneşte Doamne: Nastasiia, Dumitru Ioana, Păuna, Ioana, Ştefană ereu, Climentă mona(h), Iona, Pătraşco, Vilavia, Dumitra, Opriia, Pătru, Bălaşa, Opriţa, Dima, Pătru, Marco, Costandina, Ion, Voica, Mariia, Ioana, Mihai, Giura, Pătraşco, Dumitra, Mariia, Zamfir, Hristia dascălu, Radu, Malciu, Ancuţa, Hristia naşu dumnialui, Dumitrakie naşul dumnialui, Mariuţa naşi dumă(nealui) Hristea Belivacă, cu niamul lui". Pe partea de miazăzi: "1800. 7309 săf(te)m(brie) 11".

Există mai multe opinii cu privire la locul iniţial al amplasării acestei cruci, cât şi la scopul pentru care a fost ridicată. Părintele Nicolae Nicolaescu era de părere că, în locul în care a fost fixată, în colţul de nord-vest al curţii bisericii, era un răscruci, unde familia Belivacă săpase şi o fântână. Părintele Ioan Stanciu, constatând că sunt inscripţionate numai numele celor răposaţi, era de părere că această cruce a fost ridicată pe locul de veci al familiei Belivacă, iar prof. Ion Pătraşcu susţine că are caracter votiv.